vreo 6 inaintea mea au fost...
si rand pe rand au lasat urme grele...
mai are rost sa'ncerc sa schimb ceva?
in mintea ravasita a iubitei mele?
incerc sa'ndrept ce altii au curbat
incerc sa strang ce altii au imprastiat...dar
o inteleg si stiu ca este greu...
dar vreau ca cel bun sa fiu tot eu...
sa vin s'alint si sa raman,
s'alin durerile ramase!
e "profesoara"... m-a invatat
multe si frumoase
e minunata cand e ea!
cand are'ncredere in sine
si as vrea s'o am in viata mea
s'o tin aievea langa mine
Ma gandeam ca eu sunt cel zdrobit,
ca eu am marile probleme
am fost doar egoist, nechibzuit
caci ea e cea cu marile sechele...
Si m-am decis atunci sa ma dedic ei!
sa o feresc pe viitor de rele...
si noaptea si in timpul zilei
sunt protectorul calm al zanei mele...
si seara am stat si m-am gandit la ea, la tot ce ne lega posibi, la unde puteam ajunge si la cate puteam face impreuna! problema era ca nu stiam inca ce e in mintea ei... oare gandea la fel?? era normal pentru ea sa ma trateze cu respingere, cu frica... doar a trecut prin multe! trebuia doar sa fiu mai precaut cu vorbele mele... si sa fiu eu!... da... cu incredere, sa fiu eu si nu aveam cum sa dau gres.
o privesc cand doarme...
un ingeras!
si asta ca sa fiu concis
iar cand viseaza e'o splendaore
as vrea sa stiu ce e in vis...
